De azi nu mă mai împart în bucăți ca să îi mențin pe ceilalți întregi!

Am ajuns la concluzia că de multe ori sunt nefericită sau îmi stric buna dispoziție pentru că încerc ba să nu supăr, ba să nu zic ceva înapoi care ar putea fi interpretat altfel. Mi se spun tot felul de chestii sau uneori mi se cere părerea într-o anumită situație. De fiecare dată ies încărcată, absorb totul și apoi stau și mă gândesc la tot felul de situații. Fac conexiuni, ajung la concluzii pe care le exprim, încerc să ajut cu un sfat sau o vorbă bună sau… cât pot eu. Însă oricâte eforturi am făcut ca să ajut, sincer și necondiționat, pentru unele persoane este egal cu fix zero.

Îți propun un exercițiu de imaginație, că în viața reală nu îți doresc așa ceva deși se prea poate să fii o persoană care chiar a trecut prin asta 🙂

Doi prieteni stau de vorbă, X și Y să zicem. Y își exprimă nemulțumirile la fiecare întâlnire, fie că sunt legate de familie, dragoste sau idei. Și dintr-o dată încep discuții pe chestii care n-ar avea practic importanță. Apoi revin la subiectele “grele”, gen de ce nu mă iubește și de ce nu mă sună ori de ce aia și cealaltă nu e așa cum vreau eu?! X, foarte calm de altfel, așteaptă să i se ceară o părere. Primind acordul, începe să explice cum vede situația sau cum ar face dacă ar fi în locul lui Y. Dar ce să vezi ? Y ascultă fain frumos totul, dă și din cap, într-un fel ar fi de acord cu X, dar în final, Y ajunge la aceeași concluzie. Aceea că doar el are dreptate și nimeni nu știe așa cum știe el.

Cu toții avem momente când avem nevoie de cineva să ne asculte. Dacă ai o astfel de persoană aproape, un bun ascultător, mulțumește-i și prețuiește-l. Nu oricine știe să asculte.

M-am decis să nu mai las factorii externi să mă sece de energie, să nu mă mai impart peste tot ca să asigur confortul psihic al altora și să îi mențin întregi. Sorry, eu am mai multă nevoie de mine decât ar avea altcineva. Pentru că dacă eu nu am grijă de mine, nu o va face altcineva și nici nu aș putea avea grijă de cei dragi.

Oricât am încerca si oricât am vrea, nu putem deveni un fel de super-eroi în viața reală care rezolvă toate problemele și îi fac pe toți fericiți în jurul lor. Eu cred în simplitate. Cu cât ne complicăm mai mult, cu atât iese mai rău. Aș vrea să pot să îi mulțumesc pe toți, dar ar fi o greșeală din partea mea. Știu, pentru că am încercat. Cu ce m-am ales? Hai ghici! Exact.

Așa că, decizia e simplă. Principalele eforturi vor fi îndreptate spre oamenii care chiar au nevoie de ajutorul meu. Mai am de recuperat bucăți și o să redevin întreagă ca să mă pot ocupa de lucrurile care contează. Si ce interesant că cele care contează nu le-aș numi lucruri!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.